Mi-a şoptit aseară vântul că din ceruri, Dumnezeu
Mi-e alături şi veghează... ştie cât îmi e de greu
Şi mi-a spus vântul hoinar alintând tâmpla căruntă
Că în marea-I îndurare viaţa îmi binecuvântă!
Am privit spre cer uimită şi-am zărit mulţimi de stele
Şi-am căutat cu ochii minţii Chipul să Il văd în ele
Când în inima rănită un fior a tresărit: , ,
Nu ştii tu că te iubeşte? Nu ştii tu cât te-a iubit?
Ai uitat că pentru tine L-a jertfit pe Fiul Său
Să primeşti în dar salvare... să te scape de cel rău?
Nu vezi tu că toamna asta a făcut-o minunată
Ca prin ea să îţi vorbească de iubirea Lui de Tată? , ,
O, ce dulce ţi-e şoptirea vântule hoinar prin lunci
Şi ce minunat mesajul ce din ceruri îmi aduci!
De-aş putea, te-aş invita la un ceai dulce-aromat
Să-mi mai povesteşti de ceruri şi să-mi spui ce-ai mai aflat
Dar tu eşti mereu grăbit... nu te prinde gândul meu
Totuşi te-aş ruga frumos când ajungi la Dumnezeu
Să Îi spui că mult mi-e dor... dor de pace, dor de El
De al inimii Iubit ce-I Isus Emanuel!

Vulcan-08-11-2022
Mary