Cand vine seara in pustiu,
Și luna-i sangerie,
Când nu mai e nimica care
Să mă lege de această lume.

Când nu mai vreau să locuiesc
Aicea pe pământ,
Când focul încercării arde,
Și suflă un mare vânt.

Când in pustiu, toți adunați
Strigăm la Tine, Doamne
În  disperare, lepădati
De această lume moartă.

Clipă de clipă, asteptam
Venirea Ta in Slava,
În cerul sfânt sa ne mutăm
Și nu va fii zăbavă.

Când renunțând la bogății
Si lucruri materiale,
De Tine inima-mi legând,
Ascult a Tale șoapte.

Din pușcării, Te vom striga
Slavind al Tau Sfânt Nume,
Chiar aspru pedepsiți de-om fii
Al Tau Duh Sfânt îi in mine.

Iar când la moarte vom fii dati
De foști frați în credință,
Puterea Ta -Ți vei revărsa
Și avem biruință.

Când mari primejdii si încercării
Vor fii peste pământ,
 Cu noi, Tu mereu vei fi,
Și atunci și acum, oricând.