Te voi iubi până la capăt,
Mângâietorule ceresc,
Căci bunătatea Ta mă face,
Întotdeauna să iubesc.

Te voi sluji până-n apusul,
De vremuri grele care sunt,
Căci am o țintă... este cerul,
Oriunde-aș fi pe-acest pământ.

Te voi iubi până când drumul,
Se va sfârși la brațul Tău,
Când mă vei strânge Tu în brațe,
Spunând... tu ești, copilul Meu.

Până atunci a mea iubire,
Ea prin credință doar va fi,
Căci tot de-atunci... o veșnicie,
Pe Tine eu te voi iubi.

Te voi urma în orice vreme,
Cât pe pământ voi rămânea,
Să mă abat de pe-a Ta urmă,
O clipă Doamne nu aș vrea.

Din zori până-n apus de soare,
Doar după Tine eu pășesc,
Căci am dorința ce-i aprinsă,
La capăt Eu să te-ntâlnesc

Te voi iubi iubite soare,
Ce-n fața mea Tu strălucești,
Ce îmi aduci mereu lumina,
Din locul slăvilor cerești.

Te voi iubi până când ochii,
Cum vii din slavă vor vedea,
De-atunci o-ntreagă veșnicie,
Te voi iubi... iubirea mea.