Chiar dacă dragostea-i o boală,
Aș vrea bolnav mereu să fiu,
Să fiu răpus de ea întruna,
Secat pe drumul cel pustiu.

Căci ea-mi va da mereu putere,
Iubirea Celui preamărit,
Care coboară doar din ceruri,
Ca să iubesc... să fiu iubit.

Chiar dacă este ea fierbinte,
Să ardă-n mine vreau mereu,
Acea iubire minunată,
Iubirea cea de Dumnezeu.

Vreau inima să-mi fie plină,
De focul ei ce este-aprins,
De-l voi avea întotdeauna,
Eu nu voi fi vre-o dată-nvins.

Să ardă-n mine răutatea,
Mânia pacea ce-a furat,
Vreau dragostea sa-mi fie hrana,
Ființei mele ne-ncetat.

Să pună-n mine ea nădejdea,
Speranța că ne vom vedea,
Doar ea credință-mi poate-aduce,
Să cred că ești iubirea mea.

O Doamne este minunată,
Este-un izvor ce-i nesecat,
Iubirea ce-i doar pentru Tine,
Preasfinte Tată Împărat.

Și astăzi crește-ntotdeauna,
Căci margini n-are Domnul meu,
Fierbinte este căci e-aprinsă,
În inimă și piept mereu.