Ce dulce este viața, când Domnul totdeauna,
Este în ea din zorii, cu El care apun,
Cât de frumos e timpul, în care păsărele,
Mereu ele doar cântă, caci Domnul este bun.

Ce minunată-i clipa, când soarele răsare,
Ne încălzește-n vremea, ce-aduce frigul ei,
Ne luminează calea, să nu fim rătăciții,
Să fim pe urma albă, pe care nu-s cei răi.

Cât de frumoasă-i clipa, acea de cercetare,
În care niciodată nu vrem a se sfârși,
În ea prezent e Domnul, cu mângâieri coboară,
Să-și mângâie copiii, ce-L cheamă zi de zi.

Cât de frumos e drumul, cu lacrimi fericite,
Ce-aduc fiori din ceruri, e-atât de minunat,
Nu vrem să se sfârșească, această cercetare,
O vrem până la capăt, o vrem neîncetat.

Cât de frumoasă-i viața, cu Domnul împreună,
E plină doar de pace, chiar dacă-s tulburări,
A ei azi frumusețe, ne ține ea privirea,
Mereu doar ridicată, înspre albastre mări.

E minunat cu Domnul, pe calea vieții noastre,
În toate rezolvare, ne-aduce El mereu,
Și singuri niciodată, nu suntem noi în viață,
Cu noi este minunea, minunea-i Dumnezeu.