Ascultă Doamne ruga mea spre Tine înălțată,
Vreau cerul Tu să îl deschizi, și să cobori îndată,
Ascultă-mi glasul fluturat, de vânt și de urgie,
Dă-mi pacea Ta și aș mai vrea, să-mi dai putere mie.

E timpu-ngreunat de vremi ce sunt astăzi venite,
Doar Tu poți tot opri în loc, aceste vremi și clipe,
Ce tulbură chiar un pământ, cu-adâncă clătinare,
Să aibă pasul tremurat, spre ziua de-ndurare.

Ascultă glasul ridicat, spre zările senine,
Căci vreau să treacă el de nori, s-ajungă pân-la Tine,
Ca tu îndat să te ridici, și lupta-nverșunată,
Să o oprești Domn preaînalt, puterea e-a Ta toată.

Din ea revarsă doar un strop, dar și de bucurie,
Să simtă azi pământu-ntreg, Isuse-a Ta tărie,
Alungă rătăcirea grea, adusă de-amăgire,
Și pune-l doar pe urma Ta, ce-i înspre nemurire.

Deschide cerul, toarn-acum belșug de îndurare,
Ca să cunoasc-acest pământ, cât ești Doamne de mare,
Nu îl lăsa pe un adânc, cu-o teamă-ntunecată,
Să îl salvezi, ridică-l azi, doar Tu poți sfinte Tată.

Ascultă geamatul adânc, caci nu are putere,
În lupta grea azi un pământ așteaptă mângâiere,
Tu netezește-i calea grea, adu o izbăvire,
Să treacă El de vremea grea, pășind spre nemurire.