Chiar de valuri se ridică,
Frate nu descuraja,
Chiar de marea-i tulburată,
Nu te teme tu de ea.

Căci la cârmă Domnul este,
Să te ducă vrea la mal,
Fii doar plin mereu de pace,
Fără teamă de-a ei val.

Când va navăli furtuna,
În picioare sa rămâi,
Cu privirea ridicată,
În furtună tu să fii.

Să te smulgă ea nu poate,
Întărit de Dumnezeu,
Ești tu în furtuna mare,
Ca să nu îți fie greu.

Chiar de-i vremea de pe urmă,
Cu mânie ce-a venit,
Să rămâi mereu pe stâncă,
Un creștin ce-i neclintit.

La izvorul cu putere,
Tu mereu să poposești,
Bea din el în vremi din urmă,
Ca să poți să te-ntărești.

Doar cuvântul ce coboară,
Să îți fie hrana ta,
El lumină... mângâiere,
Când ți-e greu îți poate da.

Poate-a fi balsam pe rane,
El te poate vindeca,
E mereu plin de putere,
Nicicând nu se va schimba.

E cuvântul Celui veșnic,
Ce rămâne neschimbat,
E rostit de sus din ceruri,
De un mare Împărat.

Doar în el este puterea,
Viață-n el tu vei găsi,
Ca să treci de greul vieții,
Ce în ea-l vei întâlni.