Trec anii astăzi chiar atât de iute,
Cu ei ne trecem nevăzuți și noi,
Rămân în urmă clipele ce-odată,
Atât de grele-au fost, vremi de nevoi.

Dar suntem mai aproape de venirea,
La ușă care bate azi mereu,
Venirea pe un nor a unui Rege,
Ce peste toate este Dumnezeu

Ne trecem ca o frunză fluturată,
În timpul cel de toamnă auriu,
Rămâne-o amintire-ntreaga viață,
Cu-al ei ecou pierdut într-un pustiu

Dar suntem mai aproape de-ntâlnirea,
Cu marele Preot ce va veni,
Nu mai e mult și El din nou revine,
Dar nu mai vine pentru-a suferi.

Ne trecem ca și roua înălțată,
Sub razele de soare-n zori de zi,
Ca visul cel din noapte azi ne trecem,
Ce parcă nu se-oprește-a se grăbi.

Dar suntem mai aproape de ieșirea,
Din multe suferinți ce astăzi sunt,
Aproape de o mare fericire,
Al ei sfârșit nu-l va avea nicicând.