Când Domnul urcă-n barca vieții tale,
Se-așterne valul lung și furios,
Nici marea nu răcnește căci din barcă,
Se-aude glasul sfântului Hristos.

El ei îi poruncește ca îndată,
Să tacă și să-nghită valul său,
Căci Cel care din barcă se aude,
E glasul Celui viu... e Dumnezeu.

Când Domnul urcă-n barca vieții tale,
Spre mal vei fi condus de mână Sa,
El ție călăuză ți-e pe mare,
Tu singur să vâslești nu va lăsa.

El face să se-oprească chiar și vântul,
Ce vrea ca să te ducă-n vremi pustii,
El poate să alunge orice șoaptă,
De briza mării-adusă-n ceas târzii.

El ploaia o transformă-n fericire,
Să picure din nori când se întind,
El cerul îl deschide și doar strigă,
Sub strigăt orice groază potolind.

Căci Cel ce poate totul să le facă,
E Unul care toate le-a creat,
Puterea este-a Lui... El peste toate,
E Rege, e Stăpân, E Împărat.