Către Tine mi se-nalță, inima mea Dumnezeu,
Ție-ți cântă o cântare, oricât ei i-ar fi de greu.

Are aripi și doar zboară, sub un cer ce-i înstelat,
E flămândă totdeauna, de-al Tău har ce-i minunat.

Odihnește pe o floare, plină de mireasma Ta,
Se oprește la izvoare, din puterea Ta să bea.

Este-o inima aprinsă, de iubire și de dor,
După plaiurile sfinte, ce sunt dincolo de nor.

Este-o inimă grăbită, doritoare de-a vedea,
Într-o zi de sărbătoare, Doamne revenirea Ta.

Vrea atingerea divină, s-o-nconjoare ne-ncetat,
Inima-mi în piept ce bate, pentru Tine Împărat.

Este una visătoare, plină doar de bucurii,
Căci își are-a sale vise, pe-un tărâm din veșnicii.

Este inima ce-aleargă, ea nu poate obosi,
Dragostea îi dă tărie, să alerge zi de zi.

Nu poate să rătăcească, căci Tu ești lumina ei,
Care o îndepărtează, de cărarea celor răi.

E aleasă... fericită, inima-mi în palma Ta,
Cineva să o rănească, o Isuse... n-ar putea.