Dacă inima-mi va plânge
Voi striga la Dumnezeu,
Ca pe cel ce a ranit-o,
Să îl pot iubi mereu,
Oricât ran-ar fi de mare,
El o poate vindeca,
Ca să nu se-așterne ura,
Nicicând în inima mea.

De-mi va sta-n față suspinul,
Voi privi numai în sus,
Cel ce poate să îl șteargă,
Este Domnul meu Isus,
Chiar de-ar fi unul mai mare,
Să-l alunge ar putea,
Căci puterea peste toate,
E mereu numai a Sa.

De voi fi străpuns vre-o dată,
De săgeata celui rău,
Gura-mi va striga mai tare,
Către bunul Dumnezeu,
Aripa își va întinde,
Să nu fiu de ea lovit,
Căci de Domnul sunt întruna,
Apărat și mult iubit.

De s-ar ridica și munții,
Marea cu adâncul ei,
Dacă s-ar deschide-ntruna,
Gura celor ce sunt răi,
Teamă n-am... cu mine-i Domnul,
Al meu mare Împărat,
Eu cu El pot trece munții,
Valul mării cel înalt.

Iar dacă mi-ar fi prin vale,
Pasul meu ce-i azi grăbit,
Îmi voi ridica privirea,
Ca să văd un răsărit,
Și de sus eu ajutorul,
Pot să îl primesc oricând,
Căci acolo sus în ceruri,
Este Tatăl meu cel sfânt.

Orice mi-ar ieși în față,
Orice aș întâmpina,
Știu că sunt purtat pe-o mână,
Ce odihnă n-ar avea,
Zi și noapte e cu mine,
Singur nu mă va lăsa,
Până la sfârșit pe mine,
Ea mereu mă va purta.