Învață că să urci,
Când alții te doboară,
Învață să iubești,
Mereu ca prima oară,
Chiar dacă ploaia ură,
Stropește-asupra ta,
În tine ca să crească,
O clipă n-o lăsa.

Învață de la rouă,
Să zbori în depărtare,
Chiar dacă e fierbinte,
Acea rază de soare,
Chiar dacă se aude,
Un foșnet zgomotos,
Învață să n-ai teamă,
Cu tine e Hristos.

Învață să fii slobod,
Să zbori și printre șoapte,
Și-ntr-un zăduf de ziuă,
În mijlocul de noapte,
Fii tu ca steaua care-i,
Mereu strălucitoare,
Care și-n groaza nopții,
Nu stă în nepăsare.

Învață-ntotdeauna,
Să fii doar o lumină,
În tine să se vadă,
Prezența cea divină,
Învață din tăcere,
Să poți doar asculta,
În ea un cer vorbește,
Ascultă vocea Sa.

Învață din privire,
Cum să înveți mereu,
Din cer tăcut privește,
Spre tine Dumnezeu,
Din ea învață mila,
Ce-o poate El avea,
Învață și iubirea,
Ce-i în privirea Sa.

Învaț-asemanarea,
Ce vrea ca tu s-o ai,
Învață în picioare,
Pe stâncă cum să stai,
Învață de la norii,
Ce sunt ei trecători,
Că nu pământul are,
Divinile comori.

Să-nveți întotdeauna,
Din toate ce-ntâlnești,
Și drumul tău în viață,
Tu să nu-l ocolești,
Pe el rămâne zgura,
Te poate învăța,
Ce n-ai știut vre-o dată,
Că poate exista.