Am prins de mână clipa cândva ca pe-o comoară
Dar prea curând aceasta zbură de negăsit
Și-am înțeles atunci că viața-i doar o seară
În care ne-am zbătut, și pe alocuri am și pătimit…

Am prins de mână clipa în clipa de minciună epocală
Un fir de iarbă rupt din efemera și trecuta vară
Ce-i viața? Nimic mai mult decât o simplă portocală
Cu miez uscat și încă aspru și cumplit de-amară…

Zănatici fluturi mi-au atras privirea asta oarbă
Spre zboruri colorate într-un albastru muribund și trist
Ce bine că mi-a picurat odată cerul har pe barbă…
Și-am înviat la viață, născându-mă din sângele lui Crist…
VARIANTĂ LA ULTIMUL VERS ⬇️
(Ca să învăț că sunt prin lume doar atât…un biet turist…)