Durere...
Te-ai cuibărit la mine-n piept,
Sălaj, colibă ți-ai făcut,
Îți face chiar multă plăcere
Să stai în trupul meu de lut.
Nu-ți fie frică, nu te izgonesc,
E casa ta, tu ai decis să stai,
E dreptul tău
Și este chiar firesc
Să stai...
Căci alt culcuș nu ai.
Dar m-am decis...
Chirie să-mi plătești,
De nu... să te ascunzi, să nu te văd.
Știu, poate acum tu nu mă crezi,
Dar sunt stăpân pe al meu piept,
Nu te alung, de milă, poate,
Nu te alung, dar te ignor
Și așa trăim noi mai departe,
Doar... bucuria ne desparte.
Emilia Dinescu