Când în sfârşit mai râd şi eu …

Când în sfârşit mai râd şi eu,
Hop, vine nebunia!
De mai zâmbesc, iar dau de greu,
Și plâng câtu-i vecia,

Dar mă opresc din când în când,
Să-mi văd de fericire!
Atunci nu-mi pasă de vreun gând
Venit în rea tocmire

Și nici de-o vorbă fără rost
Iscată din neştiinţă!
Găsesc în Domnul adăpost,
Și hrană în Credinţă!