România țara mea

Te-am găsit cu flori împodobită,
Uneori mult prea grăbită,
Dar pe alocuri poate mai liniștită.

Mi-ai adus aminte de trecut,
Cănd eu umblam tăcut,
Pe lângă un râu, mult mai curat,

De ce oare nu îți mai pasă,
Cât de mizerabilă e albia mănoasă,
Ce poluează întreaga masă.

Vechile cărări nu mai sunt umblate,
Ca altădată când ele erau călcate,
Și de oameni și de animalele înhămate,

Ce trăgeau căruțe după ele,
Cu fanul strâns sau cu lemne,
Pentru hrană și foc în iernile grele.

Știu ca sunt români cărora le pasă,
Unii cu suspine rugăciuni înalță,
Că și pentru țara lor mai este speranță.

Fiți binecuvântați români, voi toți,
Pe oriunde vă aflați,
Și de România să nu uitați.