Cu toate că în vechime era ceva minunat,
Biserica era de apreciat.
Era punctul în care se prezenta Dumnezeu,
Venind la poporul Său.

Când unii au încercat să facă ceva,
Și să schimbe biserica din starea sa,
Dumnezeu tot a ținut,
Și biserica Sa nu a apus.

Multe înștiințări au venit,
De la Domnul cel iubit!
Căci biserica trebuie să se unească,
Și să poată duce lupta ce o așteaptă.

Dumnezeu a vorbit,
Dar poporul parcă a fost adormit,
Nu a luat aminte îndată,
La glasul Celui din slavă.

Când Dumnezeu spunea:
Dacă nu vă uniți nu veți rezista!
Biserica se va stinge îndată,
Dacă nu ascultați sfatul din slavă.

Și așa s-a întâmplat,
Exact cum Domnul ne-a înștiințat,
Biserica mult a căzut,
Aproape că a dispărut.

Astăzi, în poporul lui Dumnezeu,
Dacă mai poate fi numit așa mereu,
Fiecare parcă face ce îi place,
Și nu mai ascultă de Cel din zare.

Poporul s-a modernizat,
Căci moda lumii a evoluat,
Nu mai este un popor ca altă dată,
Ci unul după moda actuală.

Când în biserica primară erau smeriți,
Fără podoabe împodobiți,
Astăzi treaba s-a schimbat,
Și poporul podoaba înapoi a luat.

Avem biserici falnice îndată,
Cât mai mari capodopere de artă,
Fel și fel de podoabe pe ea s-au pus,
De parcă ar fi impresionat Cel de sus.

Când în biserica primară era,
O mică odăiță unde toți se aduna!
Nu aveau o capodoperă îndată,
Dar aveau Duhul din slavă.

Poporul mult s-a schimbat,
Căci Domnul e bun și ne-a iertat,
Chiar dacă ne-am modernizat,
Las' căci Domnul e bun și ne-a iertat.

În biserica actuală de ai intrat,
Nu mai este deosebire ca altă dat'!
Să vezi moda actuală,
Pe surori care se țin fără pată.

Amvoane cât mai late să fie,
Să vadă Cel din veșnicie,
Ba mai mult idoli în biserică au intrat,
Să ne ajute la cântat.

Să privești la poporul lui Dumnezeu îndată,
Ce deosebire între acesta și cel ce a fost odată!
Cum timpul totul s-a schimbat,
Dacă poporul nu a vegheat.

Astăzi în poporul lui Dumnezeu,
Mai ascultă frații de glasul Său?
Să nu se modernizeze nici un pic,
Să semene cu Domnul lor iubit.

Coruri peste coruri cântă îndată,
Și fanfare parcă pentru o lume întreagă!
Biserici moderne s-au ivit,
Doar un singur lucru lipsește și e mult de dorit.

E Duhul lui Dumnezeu,
Care are nevoie poporul Său,
Cântarea e seacă,
Și la predică nimic nu ne mai mișcă stăm în starea de piatră.

Parcă totul e mecanizat,
Fără Duhul Sfânt care ne-a învățat!
Pe altar când o jertfă ai adus,
Trebuie făină și sare cum El a spus.

Chiar dacă biserica actuală nu înțelege,
Căci fără Duhul Sfânt se prăpădește,
Fac slujbe peste slujbe îndată,
Parcă să impresioneze pe Cel din slavă.

Nu te mai mișcă o cântare nici un pic,
Parcă aproape ai adormit!
O poezie când se spune îndată,
O, ce plictiseală, parcă nu se mai gată.

Pe predici mulți dorm în adunare,
Parcă mai bine se odihnesc aici decât în altă parte,
Căci totul, frați și surori s-a schimbat,
De când Duhul Sfânt la poartă l-am dat.

Modernismul mult a schimbat,
Pe popor de când Domnul S-a înălțat!
Nu mai poate face deosebire îndată,
Dintre un pocăit și cel de afară.

Acesta este așa zisul popor a lui Dumnezeu,
Foarte departe de Cuvântul Său,
Noi spunem că suntem pocăiți,
Dar cu fapta mult tăgăduim.

Lumea în biserică a intrat,
Și aproape totul a destrămat!
Parcă sfetnicul din mijloc s-a stins,
De când lumea a intervenit.

Biserică modernă de la ora actuală,
Duhul Sfânt astăzi te întreabă:
Cum crezi că te pot răpi,
Când tu cu lumea te-ai încurcat și bine știi?

Când Eu ți-am spus îndată,
Să veghezi în a ta faptă!
Să fii curat ca o fecioară,
Gata pentru a pleca acasă.

De ce cu lumea te-ai încurcat,
Și seama la Cuvântul Meu nu ai luat,
Astăzi Duhul Sfânt îți spune așa:
Trezește-te căci vine răpirea.

Dumnezeu să ne ajute îndată,
Să nu fim o biserică modernă cu pată!
Să fim ca odăița de sus,
Unde ucenicii s-au strâns.

Să putem când Domnul va veni,
Cu toți să zburăm spre veșnicii,
Să fim o biserică curată,
O fecioară fără pată.