Pe cine iau în barca mea

Pe cine iau în barca mea,
Vâslind din greu pe vreme rea,
Când valuri viața mi-o pândesc
Iar malurile nu se mai ivesc.

Și vântul ce-mi stă împotrivă
Îmi poartă barca în derivă,
Limanul nu-l mai pot vedea
Că-i prea mare suferința mea.

Furtuna aproape m-a trântit
În marea rece, dar am reușit
Să prind o scândură ce plutea,
Speranța, nu mă părăsea.

Îndată îmi veni un gând
Să nu mai fiu singură nicicând
Mereu în barca mea să iau
Pe Domnul, la adăpost să stau.

Te iau pe Tine-n barca vieții
Și-atunci chiar și întunericul nopții
Devine felinar în mâna Ta,
Ce-mi luminează bine calea grea.

Iar furtuna care altădată,
Lovită vroia să mă vadă,
Acum ascultă de-al Tău glas
Și potolită, s-a retras.

Cu Tine-n barcă nu e greu,
Mereu ai grija sufletului meu
Nu-l lași ca valul să-l înece
Și nici frigul să-l înghețe.

Aduci cu Tine soare cald
Pe cerul ce-i ca de smarald
Și promisiunea că vei fi
Cu mine și vom birui.

La cârma bărcii mele mici
Te am pe Tine, nu mai am frici
Mă las purtată de-al Tău braț
Ce rupe al vrăjmașului laț.

Pe cine iau în barca mea?
Pe Tine, Isuse te voi lua
Că Tu-mi aduci în viață biruință
Și-mi alini amara suferință.