Te rugăm acum să spui...

- Iona 1:1-15 -

Domnul a vorbit lui Iona,
Dar el n-ascultat porunca! ...
Și-n loc să meargă la Ninive,
Unde Domnul îl trimise,

El a căutat un vas,
Care să-l ducă la Tars,
Departe de Fața Domnului,
Liber, în voia eului! ...

A vrut să fugă de Domnul departe,
Crezând că aceasta de El îl desparte!
Dar Dumnezeu știe totul,
Știe unde e și Tarsul! ...

Cunoaște și drumul pe mare,
Pentru El, nu sunt hotare!
Nu e nimic imposibil,
Totul este clar, vizibil!

El cunoaște gândul, fapta,
Cunoștea planul lui Iona!
Și, ca să-l zădărnicească,
A stârnit un vânt, să bată!

Vânt mare și vijelie,
Sufla pe mare, cu furie! ...
Și corabia lui Iona,
De valuri se izbea într-una!

Corăbierii s-au temut,
Și au făcut tot ce-au mai putut:
Uneltele le-au aruncat,
Către Domnul au strigat!

Dar Iona-n corabie, s-a culcat...
De nimeni, nu i-a mai păsat!
Atunci, ei l-au căutat,
Cuvinte tari i-au adresat:

-Te rugăm acum să spui,
Oare din pricina cui,
A venit nenorocirea,
Și se apropie pieirea? !

Ce dormi și stai nepăsător?
De unde vii, din ce popor?
Spune, ce s-a întâmplat,
Că marea s-a înfuriat? ! -

Atunci, Iona clar le-a spus,
Că Domnului nu s-a supus! ...
Din vina lui amenință pieirea,
Fiindcă nu și-a împlinit menirea!

I-a sfătuit să-l arunce-n mare,
C-așa vor avea scăpare! ...
Dar ei voiau să-l lase pe uscat,
Însă furtuna, i-a împiedicat!

Atunci, o decizie au luat:
Pe Iona în mare l-au aruncat!
Furia mării pe loc, a încetat,
Iar corabia-n pace, a înaintat!
***
Călătorind în lumea mare,
Poți vedea-n desfășurare,
Aproape-oricând și-n orice loc,
Războaie, furtuni, fulger și foc...

Cutremur de pământ, ... și ape,
Suferință, răutate,
Lipsuri, durere și jale,
Nepăsare, desfrânare! ...

-Te rugăm acum să spui,
Oare din pricina cui,
A venit nenorocirea,
Și este în prag pieirea? !

Oare a cui neascultare,
Face atâtea răni amare?
Oare nu răutatea omului,
Atrage mânia Domnului? -

Să luăm cu toții-aminte,
Că Dumnezeu e al nost’ Părinte! ...
Dar în corabia „Pământul”,
Sunt mulți, ce n-ascultă Cuvântul! ...

De aceea, prieten drag,
Aruncă, tot ce-i de-aruncat! ...
Aruncă-n mare, păcatul greu,
Ca să ne ierte Dumnezeu!

Și a noastră barcă mare,
Să nu meargă spre pierzare!
Să trăim în ascultare,
Căci Dumnezeu e Sfânt și tare!

El e bun și-ndurător,
Dar și foc mistuitor!
Tot ce nu-i din ascultare,
Va pieri și se va arde!

De aceea, suflet drag,
N-asculta de-al lumii sfat!
Că e fals și-nșelător,
Ascultă de-al tău Salvator!

Căci în Ziua-aceea mare,
Lumea nu-ți va da salvare!
Vei sta singur în fața Lui,
Și ce vei zice Domnului? !

Orice-ai zice, orice-ai spune,
El cunoaște tot, pe nume!
Știe că nu L-ai ascultat,
Nici importanță nu I-ai dat!

Pământul e-n problemă mare,
Barca e în scufundare!
Călătorim toți, cu-aceeași navă,
Dar salvarea-i personală!

Dacă lepădăm păcatul,
Și-L chemăm pe El, Cârmaciul,
El, Isus, ne va salva,
Chiar barca de s-ar scufunda!

El are veșnică putere,
Dar ție ascultare-ți cere!
Azi vrea să-ți fie Salvator,
Al lumii drept-Judecător!