Gând alb pe minte 'nnegurată,
O stea frumosă-n noaptea gri,
O mână mângâind curată
Rana ce nu-ncetează-a fi,
- Așa ești Tu.
Și vii cu soare.
Vii în culori de flori și cânt.
Vii ca balsamul ce alină
Suspinul ce în gol frământ.
Iar vorba Ta?
Îmi e seninul.
E respirația adâncă
Care-mi eliberează plinul
Echilibrandu-mă pe Stâncă.
Așa-mi rămâi:
Ca o pecete
Pe mâna ce Ți-o dau în scris,
Pe inima ce cheamă Duhul
Să vină blând ca și un vis,
În cuget: pace și lumină
În viață: cerul meu deschis.