Nimeni Doamne nu-i ca Tine,
Niciodată nu va fi
Tu ești soarele, ești luna,
Ce mereu vor străluci.

Ești ca apa curgătoare,
Ce-mi va răcori mereu,
Sufletu-n zăduf de soare,
Când pustiul va fi greu.

Nimeni Doamne nu-i ca Tine,
Nici ca bunătatea Ta,
Ce o văd din zorii zilei,
Cum rasare-ntruna ea.

Ea aduce pentru mine,
Tot ce pot eu a-mi dori,
Căci nu poate niciodată,
Bunătatea-ți obosi.

Nimeni Doamne nu-i ca Tine,
Blând, milos și iubitor,
Ce reverși întotdeauna,
Dragoste ca din izvor.

Nesecat ești în iubire,
Ești atât de minunat,
Un fior mai cald Isuse,
Eu niciunde n-am aflat.

Nimeni Doamne nu-i ca Tine,
Plin de milă, răbdător,
Care-ntruna-mi netezește,
Către ceruri al meu zbor.

Frumusețea Ta n-o are,
Nimenea de pe pământ,
Este-a cerului căci Doamne,
Ești în cer... și-n veci doar sfânt.

Nimeni Doamne nu-i ca Tine,
Căci doar Tu ești Dumnezeu,
Morților le dai Tu viață,
Ești Mântuitorul meu.

Dai nădejde celor care,
Și speranța și-au pierdut,
Căci nu-i nimenea ca Tine,
Ești sfârșit și început.

Nimeni Doamne nu-i ca Tine,
Ca să fie n-ar putea,
Căci puterea cea mai mare,
Este doar în mâna Ta.

Numai Ție-ți aparține,
Minunatul har ceresc,
Doamne nimeni nu-i ca Tine,
Pentru toate te slăvesc.