Se-aude cum vorbește, un cer întruna strigă,
Că zorii sunt aproape, răpirea este-n ei,
Îndată vine Domnul, să-și ia mireas-acasă,
Pe cei aleși cu grijă, ce sunt numai ai Săi.

Se-aude cum azi cheamă, la o eternitate,
La viața ce vre-o dată, sfârșit nu va avea,
Și soarele și luna, ne spun că-ndată vine,
Că va sfârși necazul, și-a lui durere grea.

Se-aude azi și taina, de mii de ani strigată,
Se-aude începutul, cum bate ne-ncetat,
El stă astăzi la ușă, ar vrea să o deschidă,
Dar clipa este-n mâna, Celui ce l-a creat.

Grăbită este astăzi, și trecerea de vremuri,
Și ea mereu se-aude, căci mulți în ea doar plâng,
Se-aud vești de războaie, urgia-n ea se-aude,
Și guri ce-s larg deschise, și inimi ce-s în cânt.

Se-aud atât de multe, se-aud atât de tare,
Care vestesc venirea, răpirea o vestesc,
Acele ce sunt sfinte, sunt ele-atât de-aproape,
Întruna azi doar strigă, nicicând nu obosesc.