Cine ești Tu, și-a Ta iubire... cât e de mare Dumnezeu,
De pot păși întotdeauna, biruitor spre apogeu.

De pot cânta în grea durere, de pot tăcea când asuprit,
Sunt azi adesea Domn al păcii, pe drumul unde te-am găsit.

Cine ești Tu, și cât de tare, Tu azi pe mine mă iubești,
Ca eu să văd în orice clipă, Tu îmi arăți... nu obosești.

Cu raze sfinte-a mea cărare, o luminezi și-n nopți și-n zi,
Ca eu Isus, pe drum spre Tine, sa nu fiu orb... oriunde-aș fi.

Cine ești Tu de-mi duci privirea, să văd ce nu am cunoscut,
De ce-mi porți zborul meu pe brațe, ca eu să nu fiu cel căzut.

De ce cobori mereu la mine, căci Doamne sunt un păcătos,
Tu ești un Domn, ești Împăratul, ești Regele preasfânt Hristos.

Ești Cel ce stăpânești pământul, întregul cer este al Tău,
Cine ești Tu de vrei la capăt, în ceruri ca să fiu și eu.

De vrei ca să pășesc cu Tine, pe străzile ce-s aurii,
Tu cine ești... de-mi dai putere, ca eu să lupt până Tu vii.

De ce cobori mereu la mine, de ce ales am fost și eu,
Când doar ți-am dat Ție durere, ducând mereu și greul meu.

De ce-ai lăsat să fii pe cruce, fără de milă răstignit,
Iertând păcatul omenirii, de ce Tu oare-ai suferit.

Ești nevăzut, dar pretutindeni, eu văd cum Tu lucrezi mereu,
Ești nevăzut dar simt prezența, ce-i doar divină Domnul meu.

Tu ești al meu... și eu doar Ție, vreau inima mereu să-ti dau,
Oricine ești... doar lângă Tine, pân-la sfârșit aș vrea să stau.