Am cunoscut Isuse, mireasma-mbietoare,
A dragostei divine, din locul cel preasfant,
Ce mult am căutat-o, dar Doamne n-am găsit-o,
Căci ea nu-și are locul, aici jos pe pământ.

Am cunoscut în taină, atingerea cerească,
A bunătății care, doar Tu o poți avea,
E blândă... minunată, ea este bunătatea,
Ce-i ca izvorul care nu poate el seca.

Te-am cunoscut pe Tine, în cea mai grea durere,
Când strigatu-mi în noapte, de stele el trecea,
Când plânsul meu sub lună, adus de-adânci suspine,
De multă întristare, el nu se mai oprea.

Când viața-mi șchiopatată stătea doar la răscruce,
Când marea îndoială, târcoale îmi dădea,
Atunci Doamne pe Tine, eu te-am văzut căci pasul,
Mereu numai în față, pe cale-nainta.

Ți-am cunoscut iubirea, ce-i pară-nflacărată,
În inimă aprinsă îmi este azi mereu,
Ca ea să nu se stingă, cu lacrimi e udată,
S-ă ardă-ntotdeauna, aș vrea Isuse eu.

Am cunoscut-o-n noapte, când lumina cărarea,
Am cunoscut-o-n ziuă, sub norii adunați,
Pe marea vieții Doamne, ți-am cunoscut iubirea,
Când valurile mării, erau doar reci și-nalți.

Te-am cunoscut în zâmbet, adus de a Ta mână,
Când inima în plânset mereu se îneca,
Când pleoape-ngreunate, îmi lua a mea privire,
Ca să nu calc pe urma, ce este doar a Ta.

De când te știu pe Tine, e viața mai frumoasă,
Și zilele de toamnă, doar călduroase sunt,
Eu zi de zi Isuse, un început am Doamne,
Ce-i plin numai de Tine, de când te-am cunoscut.