Peste-ntreg astăzi pământul, auzit ești Dumnezeu,
Peste apele întinse, se aude glasul Tău,
Nu te pot opri nici munții, dar nici vremea ce-a venit,
Căci ai fost întotdeauna, și-ai rămas de neoprit.

Peste toate azi se vede, Doamne bunătatea Ta,
Când cel rău mereu încearcă, suflete a spulbera,
El nu poate căci odată, ce de Tine-a fost zidit,
Va rămâne în picioare, va rămâne neclintit.

Chiar dacă ridică valuri, chiar dacă-n bătăi de vânt,
Își va arăta mânia, sau războaie pe pământ,
Sau urgii, sau multe boale, Tu mereu te vei vedea,
Căci puterea peste toate, este Doamne doar a Ta.

E vazută-n orice luptă oricât de aprins-ar fi,
E vazută-n miez de noapte, și-n zăduful cel de zi,
Biruință-ntotdeauna, dai Tu celor ce-s ai Tăi,
Ca să nu rămână pradă, gurilor de farisei.

Peste tot doar Tu ești Doamne, peste tot ești Tu mereu,
Cerurile sunt a Tale, și pământul este-al Tău,
Nimenea nu-ți stă în cale, niciodat nu va putea,
Numai Tu ești Creatorul, slava este doar a Ta.

Tu ești soarele, ești luna, stele din nopți târzii,
Tu ești vața, adevărul, și în toate Cel dintâi,
Ești a florilor mireasmă, frumusețea cea din zori,
Ești un sunet de vioară, ce străbate și de nori.

Nelipsită ți-e iubirea, cei ce-o vor o pot vedea,
Zi de zi... în orice clipă, doar aprinsă este ea,
Prin fiorul alb coboară, peste cei care privesc,
Către zarea cea albastră, și mereu... doar te doresc.

Cum ai fost Tu vei rămâne, căci ești Doamne neschimbat,
Tu ești raza de lumină, într-un loc întunecat,
Ești puterea cea mai mare, poți mereu doar birui,
Căci ești Dumnezeul celor, care nu se vor sfârși.