Plângi adesea-ngrijorată, porumbițo printre stânci
Autor: Diana14  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de DianaGU in 18/11/2022
Plângi adesea-ngrijorată, porumbițo printre stânci,
Dar văzută ești îndată, doar de Domnul când tu plângi,
El prin Duhul sfânt coboară, ca durerea să îți ia,
Lacrimile ți le șterge porumbițo... mâna Sa.

Aripile de-ți sunt frânte, tu o clipă nu opri,
Cu balsam de vindecare, El la tine va veni,
Îți va netezi cărarea, zborul tău să fie lin,
Va da norii la o parte, ca să ai un cer senin.

Nu fi tristă porumbițo, în curând îl vei vedea,
Tu mai rabdă vremea-n care, lupta este-atât de grea,
Singură nu ești în luptă, e cu tine Dumnezeu,
Te ridică, te coboară, te păzește de cel rău.

Frămantată ești adesea, gându-ți este apăsat,
Gârbovită de povara, care azi te-a aplecat,
Să privești fără nădejde, porumbițo-nspre pământ,
Care nu e locul veșnic, e bătut el doar de vânt.

Ești trecută prin pustie, prin cuptoarele fierbinți,
Porumbițo... pe acolo-i trecătoarea celor sfinți,
Tu deschide gura-ndată, și înalță către cer,
O cântare care trece și de porțile de fier.

Nu îți arunca privirea, decât doar în fața ta,
Zboru-l ai pe marea vieții, nu opri căci vei cădea,
Te va înghiți adâncul, ce la pândă stă mereu,
Porumbițo tu doar zboară, zboară chiar și când ți-e greu.

Zboară-n zi, în noapte zboară, căci mereu de vei zbura,
Vei fi porumbița care, pe pământ va-nainta,
De nu-ți vei opri tu zborul, ochii tăi îl vor zări,
Pe un nor cum se coboară, Cel ce-ndată va veni.

De ești astăzi obosită, doar privește-o clipă-n sus,
Căci a ta privire este ea văzută de Isus,
Mâna-ndată-și va întinde, zborul tău îl va purta,
Printre rândurile vieții, Domnul doar pe mâna Sa.

Te va trece și de ape, ce ridică valuri lungi,
De furtuna ce te face porumbițo ca să plângi,
Tu doar zboară... zboară-ntruna, și nimic nu ocoli,
Zborul tău e pregătirea, pentru ce nu va sfârși.

Nu te va lăsa o clipă, tu încrezătoare fii,
E cu tine-ntotdeauna, și pe mare și-n pustii,
Pe-a Sa aripă te urcă, când în zbor tu obosești,
Căci ar vrea să-ți fie zborul, doar spre slăvile cerești.

Vrea ca să te-nalți sub tunet, tu din aripi doar să dai,
Printre stropii grei de ploaie, vrea în loc tu să nu stai,
Urcă porumbițo... zboară, fii mereu doar cu avânt,
Și în urma ta să fie, tot ce-ntâmpini pe pământ.

Scurtă este vremea care-ți stă în față ca să zbori,
Vei găsi îndat odihnă, este dincolo de nori,
Unde tu ești așteptată, de un mare Împărat,
El ți-e Mire, tu mireasă, spre El zboară ne-ncetat.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 227
Opțiuni