Când ești căzut, zdrobit de suferință,
Când parcă chiar și soarele-i ascuns,
Tu nu uita... cu tine este Domnul,
Cu El vre-o dată nu vei fi răpus.

Când starea este mult apăsătoare,
Când parcă vre-o ieșire nu mai vezi,
Să nu uiți... ajutorul este-n ceruri,
Îl vei primi dar trebuie să crezi.

Când noaptea în apus iar se arată,
Cu umbrele ce teamă vor să-ți dea,
Ascultă glasul care printre stele,
Îți spune că El nu te va uita.

Când lacrimi izvorăsc fără-ncetare,
C-un gust amar să știi că doar Hristos,
E Cel ce poate-ndată ca să sece,
Izvorul ce-i adesea mânios.

Când inima ți-e plină de durere,
Când plânge în ascuns tu nu uita,
Că este sus în cer... e numai Unul,
Ce inima îți poate mângâia.

El poate sa-ți aducă vindecare,
Căci este un Vindecător divin,
El poate să coboare și fiorul,
Ca tu să simți adânc al Său alin.

El poate-ndată norii a-i desparte,
Ca ție să îți vină-n ajutor,
El poate să îți dea aripi divine,
În viață va să fii spre cer în zbor.

Când parcă nu mai vezi nici-o scăpare,
Pe Domnul Tu uitării să nu-l dai,
Doar El îți poate netezi cărarea,
Mereu la poala crucii doar să stai.