Prin rănile Tale primeam noi iubirea,
Atunci când pe cruce în chinuri mureai,
Prin rănile Tale și astăzi iertare,
Doar celor ce vin pe-a Ta cale le dai,
Prin ele ne-ai dat veșnicia în care,
Cu sfinții la masă-mpreună vom sta,
Prin rănile Tale ne-ai dat bucuria,
Ce nu-i trecătoare, e veșnică ea.

Acea suferință de Tine răbdată,
Pe crucea durerii pe-un deal nemilos,
Ne-aduce o viață cu Tine-mpreună,
Ce-i doar minunată și-n timpul ploios.
Acea suferință ne-aduce nădejdea,
Ne-aduce credința că vine o zi,
În care pe-un nor vei veni din iubire,
Dar nu vei veni pentru-a mai suferi.

Acea grea durere din care se scurse,
Acei stropi de sânge... ea nouă ne-a dat,
Un cer moștenire cu raze de soare,
Ce nu vor apune nicicând... niciodat,
Ea este durerea de pietre adusă,
Ce-au fost peste Tine-aruncate mereu,
Ea este durerea ce azi ne păzește,
Să nu fim loviți de vre-un plan ce e rău.

Acea jertfă mare adusă de Tine,
Ne este salvarea de moartea cea grea,
Și bicele care loveau fără milă,
Ne-arată ce mare e dragostea Ta,
Ne-ai dat biruință luptând pân-la capăt,
Prin jertfa Ta Doamne Tu ne-ai mântuit,
Căci ești Salvatorul, Tu ești Dumnezeul,
Ești Cel fără vină ce-a fost El jertfit.

Prin rănile Tale ne-aduci izbăvire,
Ne-aduci și lumină să nu rătăcim,
Prin ele Isuse lași azi unitate,
Lași dragostea sfântă ca noi să iubim,
Prin ele puterea coboară în inimi,
Sleite ce sunt pe pământ de puteri,
Prin rănile Tale și jertfa adusă,
Avem astăzi zborul spre-un loc după zări.