Doar harul Tău ceresc mi-e alinare,
El Doamne mi-e deajuns în vreme grea,
Doar harul Tău îmi este-a mea salvare,
Când lupta mare stă în fața mea.

Atunci când se arată-ngrijorarea,
Ce-mi poartă pasul meu prin văi pustii,
Tărie mi-este harul ce îmi duce,
Al inimii priviri spre veșnicii.

Și gândul zboară dincolo de stele,
Când noaptea parcă nu are sfârșit,
De harul Tău e dus în vremuri grele,
De Tine ca să fie el hrănit.

Doar harul Tău îmi este-a mea lumină,
Când parcă ceața margini n-ar avea,
De mână el mă ține-ntotdeauna,
Să birui eu oriunde m-aș afla.

Doar harul Tău îmi este bucurie,
Mai mult nimic în viață nu-mi doresc,
Decât prin harul Tău întotdeauna,
Să pot să iert... să pot să și iubesc.

Deajuns îmi este azi să știu că-n toate,
Ești Doamne nelipsit prin harul Tău,
El mie mi-e deajuns... îmi dă putere,
Să pot sa trec ușor de timpul greu.