Tu mamă, care plîngi şi chemi adesea fiii
Ce sunt plecaţi pe-ndepărtatele cărări a lumii,
Să crezi, că Isus problema ta o va rezolva
Fiindcă plânge când îți vede tristă inima.

Tu mamă, care plângi și suspini cu amar
Să știi, căci lacrimile tale au fost așezate pe altar
Și curând, vei primi răspuns la înlăcrimata rugăciune
Fiindcă Isus, a văzut în inimă multă amărăciune.

Când încercarea din inimă te apasă cu putere
Doar Isus îți trimite mângâiere,
Şi când suferința e din ce în ce mai grea
Duhul Sfânt îți alină toată durerea.

Mamă, care plângi și strigi la Dumnezeu
Să știi, căci El nu te va lăsa la greu,
Căci vede cum fii tăi neascultători
Sunt de durerea ta nepăsători.

Dar tu mamă, pleacă-te mereu pe genunchi jos
Și cheamă-L pe Isus Cristos,
Să-ţi întărească inima, să poţi răbda-n tăcere
Încercarea plină de durere.

Fiindcă aşa ţi-a fost scris, să treci prin grele încercări
Chiar și prin amare supărări,
Ca să poți purta un nume Sfânt
De la Cel ce are ultimul cuvânt.

Iar tu copil, ascultă azi de a ta mamă
Când la Dumnezeu pe tin te chemă,
Ascultă cât încă mai este cu tine pe pămînt
Și îi mai auzi al Ei sublim cuvânt.

Căci va veni şi clipa grea
Când te vei despărţi de Ea,
Şi vei ajunge ceasul cînd s-o chemi plîngînd
Dar Ea, nu va mai fii decât un gând.

Vei dori să mai auzi încă o dată al Ei glas sublim
Când te striga mereu pe tin,
Vei dori să dai timpul înapoi pentru o îmbrățișare
Și să-i spui,"-că-ți pare rău de a ta purtare".

De aceea, prețuieșt-o acum cât încă mai este în viață
Și nu îi mai adu încă o lacrimă amară pe față,
Iubeșt-o, și fii respectos când ea la fapte bune te îndeamnă
Căci alții nici măcar n-au cui să-i spună: "-Mamă"!

Ascultă ai Ei povață
Căci nu de rău te învață,
Ascultă ce spune despre Dumnezeu
Căci nu îți spune ceva prea greu.

Copile, prin Ea ai căpătat viață
De aceea nu îi mai spulbera a Ei speranță
Să te vadă împăcat cu Dumnezeu
Acel ce ți-a purtat de grija mereu.

O sa fie prea târziu, când îți vei aduce aminte de-ale Ei șoapte
Chiar și atunci când era străjer pentru tine-n noapte
De aceea, nu lăsa ca a ta nepăsare
Să-ți străpungă inima de dor, să-i poți să-i ceri iertare.

Prețuiește-o, căci nu se știe
Cât timp Dumnezeu o va mai ține lângă tine
Vino și petreceți timpul împreună
Căci în curând soarele o să apună.

Copile, îs mulți în lume ce vor să strige și să spună:
"-MAMĂ, vino înapoi! să stăm din nou împreună!"
Dar îi prea târziu, fiindcă au stat nepăsători
De-ai mamei ochi cu lacrimi amare purtători.

De accea, nu uita:
Dacă ai o Mamă, ai și un izvor
Nu mai ești pe lume simplu călător
Dacă ai o Mamă și e lângă tine
Pe pământ nu e pace, pe pământ nu e bine
Dar, e bine când Ea este lângă tine.

"-Iar printre ultimele lacrimi
Vreau să spun pentru multe inimi... "

Respectă-ți Mama cât trăiește
Binecuvinteaz-o și-o iubește
Pupă-i mâna cea divină
Căci pentru tine a fost o medicină.

Mama, e o floare ce-n florește
Când pe tine te privește
Mama e un dor ce nu se poate stinge
Oricâte lacrimi pe el or curge.

De aceea, tu spre casă te îndreaptă
Căci cu dor Ea te așteaptă
Să-i ștergi a Ei lacrimă
Spunându-i sincer și din iubire:
"-Mamă, mama mea!"


Amin!

Autor: Samuel Bogdan Bădescu