NEMARGINIRE
Departe de privire
Printre siruri de stele
Nesfarsite si stinghere
Existi Tu, NEMARGINIRE.
Departe de gandire
In adancimi de mari,
Pe tainice carari,
Existi Tu, NEMARGINIRE.
In fiece traire
In floare si in om,
In infimul atom
Existi Tu, NEMARGINIRE.
Departe de visare,
In pulberea de tina,
In vesnica Lumina
Existi ca o candoare.
Imensa fericire
Ai picurat in tina
Si ai adus lumina
Divina... NEMURIRE!
Acolo in ascuns,
In fiinta cea plapanda,
Tesut in mare taina
Te-ai intrupat Isus.
***
Existi Nemarginire
Departe de finit,
In albastrul zenit
Caci esti DUMNEZEIRE.
As vrea s-ajung odata
Pe plaiuri de odihna,
In Tara de Lumina
Si sa Il vad pe Tatal.
Sa Te-ntalnesc pe Tine,
Sa Te ating cu mana,
Sa-mi pui pe cap cununa,
Iubitul nostru Mire.
Poezia "Nemarginire" face parte din ciclul de poezii intitulat de mine "Infinit". Ideea principala a poeziei este infinitul pe care il gasim in lumea materiala ca o oglindire a Dumnezeirii si dorinta infinitului pus de Dumnezeu in noi de a se intalni cu Infinitul mare , adica chiar cu Dumnezeu.