Atinge-mă iubire, să-ți simt vreau azi fiorul,
Căci inima mi-e plânsă, se-neacă în necaz,
Deschide-ndată cerul, întinde a Ta mână,
Să-mi ștergi acea durere, ce curge pe obraz.

Atinge-mă căci norul, ce-i parcă fără margini,
Aruncă doar cu teamă, sub pașii mei mereu,
S-alunec pe cărare, orbit de-ntunecime,
Atinge-mă iubire, preasfinte Dumnezeu.

Atinge-mă căci ura, racnește să mă-nghită,
Ea vrea să mă-mpietrească, să pier într-un pustiu,
Dar strig azi către Tine, atinge-mă iubire,
Căci doar atins de Tine, eu pot fi veșnic viu.

Atinge-mă Tu soare, cu raza cea fierbinte,
Căci vremea grea venită, eu stins sa fiu ar vrea,
Ca să devin eu praful, ce-i spulberat de vreme,
Tu Cel ce n-ai apusul, o clipă n-o lăsa.

Atinge-mă îndată, caci astăzi de răbdare,
În toiul luptei grele, sunt unul părăsit,
Un gust amar îmi lasă, atinge-mă iubire,
De-atingerea divină, eu pot fi întărit.

Atinge-mă... dă-mi viață, căci noaptea mă-nconjoara,
Cu teamă să-mi hrănească, ea sufletul ar vrea,
Iubire fără margini, atinge-te de mine,
Să am chiar și în noapte, mereu lumina Ta.

Atingerea ta vie, s-o simt vreau totdeauna,
În orice clip-a vieții, să fiu de tine-atins,
Aș vrea eu mult iubire, doar Tu-mi poți da putere,
Ca eu doar de iubire, să fiu mereu aprins.