Pe Golgota Tu ai murit, fără de nicio vină,
O cruce-n deal cu greu urcând, Tu viață ai adus,
Ca să simțim în încercări, prezența Ta divină,
Și ajutorul ce vre-o dat, nu stă de noi ascuns.

Pe-un lemn ce blestemat era, ai fost pus fără milă,
Să curgă sânge sfânt pe ea, o cât de dureros,
Dar mâinile ți le-ai întins, și n-o făceai de silă,
Din dragoste Tu te-ai jertfit, preasfântule Hristos.

Pe dealul suferinței mari, strigai cerând iertare,
Ciocanele când se-auzeau, în cuie tot lovind,
În mâinile ce le-au străpuns, Isuse și-n picioare,
Dar Tu de neschimbat erai, răbdai mereu iubind.

Răbdai și pietrele ce-atunci, erau ele-aruncate,
Și bicele ce te loveau, Isuse le răbdai,
Iertare nouă să ne-aduci, și să ne faci dreptate,
Atunci când toți te prigoneau, mereu Tu doar tăceai.

Tăceai verdictul când l-au dat, împins la răstignire,
Tăceai vândut când Tu erai, doar pentru niște bani,
Ca să ne dai un loc divin, ce este-n nemurire,
Ca să ne dai pe Duhul sfânt, să nu fim cei orfani.

Ca să ne dai lumina Ta, ce ne conduce-n noapte,
Ca să ne dai un răsărit, în pace zi de zi,
Ca să vedem cât ești de plin, de mare bunătate,
Doar neschimbat mereu ai fost, ești azi, așa vei fi.

Pe Golgota împins ai fost, de-o-ntreagă omenire,
Când jertfa mare ai adus, să fim prin ea iertați,
Pe culmea dealului atunci, vedeam cu toți iubire,
Și astăzi Doamne o vedem, căci nu suntem uitați.

Vedem cum fără de sfârșit, e mila Ta de Tată,
Vedem privirea Ta de sus, mereu ce printre nori,
Ne mângâie durerea grea, adesea ce-i strigată,
Și suferința ne-o alini, atunci când Tu cobori.

O Doamne mult ai chinuit, dar numai din iubire,
Tu toate le rabdai umil, preasfinte Salvator,
Prin suferința Ta ne-ai dat, Isuse mântuire,
Ne-ai dat salvare, bucurii, ce sunt ca un izvor.