Îndurerat la Tine strig,
La cruce vin azi Tată,
Mâhnit mi-e sufletul rănit,
Ființa apăsată,
Mi-e viața-mpinsă în amar,
De luptele ce-s grele,
Coboară pacea Domnul meu,
Și dă-i ființei mele.

Înalț și glasul stins ce-l am,
S-ajungă după soare,
Aș vrea Isuse Domnul meu,
Să-mi dai a Ta salvare,
Să nu pășesc în amăgiri,
Ce duce-nspre peire,
Eu vreau mereu să mă îndrept,
Numai spre nemurire.

Pe răni Tu pune-mi un balsam,
Să-mi ei orice durere,
Ca să nu fiu răpus acum,
De gustul cel de fiere,
Adus de negura de vremi,
De șoapte-nfricoșate,
Adesea ce mă obosesc,
Și-n mijlocul de noapte.

Iar când privirea-nspre pământ,
Ea este îndreptată,
Coboară cu puterea Ta,
Să fie ridicată,
În față cerul să îi stea,
Să fie neclintită,
De veghe doar în orice vremi,
Să stea clipă de clipă.

Ooo... doar spre Tine Doamne strig,
Tu poți să-mi fii lumină,
Și ziua plină ce-i de nori,
Ca să o faci senină,
Ești singurul ce ai putea,
Ca să mă treci de toate,
Puterea ești mereu doar Tu,
Și tot mereu aproape.

Îndurerat la Tine strig,
Să-mi ei a mea durere,
Căci vindecare ești doar Tu,
Și plin de o putere,
Și suferința ai putea,
S-o ștergi în întregime,
Îndurerat la Tine strig,
Asculta-mă Stăpâne.