Iubitul Meu copile drag,
Ai inima-ntristată,
Ți-e sufletul îngrijorat,
Și fața-nlăcrimată,
Să-ți strigi durerea nu mai poți,
Sleit ești de putere,
Dar Eu tăcerea ți-am văzut,
Cobor cu mângâiere.

Ții fața-n palme-ngrijorat,
Doar suspinând cu jale,
Ți-e pasu-n vale obosit,
Și mergi mereu agale,
De deznădejde îmbrăcat,
Nu vezi nici-o ieșire,
Privești pământul dragul Meu,
Și nu-nspre nemurire.

De răni ești plin și nu mai vrei,
Să lupți în vremi venite,
Dar vreau ca ție să îți spun,
Sunt astăzi împlinite,
Acele scrise ce au fost,
Cu suferințe-amare,
Dar vor veni acele vremi,
Ce-s astăzi după zare.

Chiar dacă ție-ți este greu,
Privește înainte,
Spre cele-n veci care vor fi,
Copile ele sfinte,
Nu da-napoi, cu tine sunt,
Voi fi întotdeauna,
La capăt vreau ca să îți dau,
Din mâna Mea cununa.

Ridică-te, spre tine strig,
Putere pun în tine,
Tu luptă chiar de-i lupta grea,
Și stai doar lângă Mine,
Sub aripa ce am întins,
Să stai întotdeauna,
Chiar dacă soarele-i pe cer,
Sau stelele, sau luna.

Și nu te mai îngrijora,
De ziua cea de mâine,
De toate Eu mă îngrijesc,
Știute sunt de Mine,
Tu doar să te ridici îndat,
Căci Eu îți dau tărie,
Și-atunci când ești tu întristat,
Fii plin de bucurie.

Îndată trece timpul greu,
Cu toate cele grele,
În veșnicii noi doi vom fi,
Departe de durere,
Tu fii încrezător mereu,
Puterea e la Mine,
Și niciodată nu voi fi,
Departe Eu de tine.