Vine-o zi, aproape este, când durere nu va fi,
Numai bucurii alese, fericiri vom întâlni,
Vine clipa așteaptă, când de-aici noi vom pleca,
Unde nu vor fi nici lacrimi, suferința azi ce-i grea.

Vine-o zi, nu e departe, toate se vor termina,
Și cu Domnul împreună, înspre cer ne-om înălța,
Ca să fim o veșnicie, unde-un cânt mereu va fi,
Va fi-o zi fără de noapte, totul dor va străluci.

Vine-o zi, în care cerul, pentru noi va fi deschis,
Vine-ndată, este-aproape, ne-a făgăduit... e scris,
Că din slavă va apare, pe un nor pentru-a-și lua,
O mireasă ce-i aleasă, pentru-a fi în veci cu ea.

Vine-o zi cu răsăritul, altul care nu va fi,
Vremea înălțării noastre, vine... nu va zăbovi,
Zorile din zări se-arată, în curând vor apărea,
Fără jale va fi vremea, ce e dincolo de ea.

Vine zâmbetul ce n-are, capătul în suferinți,
Vine clipa când la masă, noi vom sta cu-acei ce-s sfinți,
Unde pietre nu se-aruncă, vorbe grele nu vor fi,
Căci în ceruri doar iubirea-n veci de veci ea va domni.

Nici priviri înlăcrimate, loc în cer nu vor avea,
Căci acolo este vremea-n care doar ne-om bucura,
Vine... nu e-n depărtare, Cel ce vine va veni,
De la marea revenire, nu ne vom mai despărți.