În Țara ce este ea veșnic cu soare, cu străzi aurite, s-ajung îmi doresc,
Prin valuri ce-ntruna în față se-nalță, eu zbor și-al meu pas zi de zi îl grăbesc.

Prin lupta greoaie ce lacrimi aduce, tăcut... răbdător îl aștept eu mereu,
Pe Cel ce îndată pe nor El revine, pe Cel care știe cât mi-este de greu.

În Țara cu flori ce nu sunt vestejite, cu brațele-ntinse sunt azi așteptat,
La malul durerii aici ce-i greoaie, de Cel ce îmi este El mie-Mpărat.

Prin norii furtunii răzbat căci dorința, pe El de-al vedea ea în piept s-a aprins,
Îmi dă aripi mie să zbor către locul, ce margini nu are, e de necuprins.

Spre Țara ce este ea azi după stele, tu frate... tu soră, grăbește-te-acum,
Căci Domnul e-aproape, la ușă El bate, e-un capăt de vreme, e-un capăt de drum.

Privește-nainte chiar dacă mânia, e una azi mare a celui ce-i rău,
Puterea din tine e mult ea mai tare, căci dată ți-a fost de un viu Dumnezeu

Spre locul în care iubirea Domnește, grabește-te... cântă-i chiar dacă pe-obraz,
Îți curg lacrimi multe ce sunt ele-aduse, de clipe amare sau poate-un necaz.

Nu sta-n neputința ce vrea să te-opreasca, aproape e astăzi al vremii apus,
Ce-aduce un nou început... infinitul, ce este în ceruri cu Domnul Isus.

În Țara iubirii eterne azi gândul, se-oprește căci vrea el odihn-a găsi,
Și-al tau azi să zboare în loc fără umbră, sub raze eterne o poate găsi.

Acolo e viața ce-i fără de capăt, grăbește-te tu, mă grăbesc azi și eu,
Pe toți ne așteaptă o eternitate, ce-i seacă de lacrimi, și de orice greu.