Oprindu-mă la cruce, văd jertfa Ta Isuse,
Vad palma-ngăurită, ce-a fost din vina mea,
Și fața-nsângerată, străpunsă de coroana,
Din spini ce ai purtat-o, pe dealul Golgota.

Vad stropii cei de sânge, ce umezeau pământul,
Și simt acea durere, Tu Doamne ce-o aveai,
Dar simt și-acea iubire, ce-a fost fără de margini,
Tăcut în suferință, pe cruce-o arătai.

Oprindu-mă la cruce, văd bunătatea care,
Ea este-atât de mare, nu pot să o cuprind,
Tu pentru omenire, în urm-ai lăsat cerul,
Și ai ales o cale, să mergi doar suferind.

Văd urmele de bice, ce te-au lovit pe Tine,
Să pot avea azi harul, mereu îmbelșugat,
În vremi ce-i fără soare, în vremi de suferință,
Să am doar biruință, și nume de-Mpărat.

Vad mâna Ta întinsă, când stau doar lângăTine,
Ce-mi mângâie durerea, ce-apas-asupra mea,
De nu aș sta la cruce, să văd aceste toate,
Eu nici-o clipă Doamne, nicicând nu aș putea.