Aş vrea să mă dezbrac de mine
Până la ultimul veşmânt.
Pe rând, le las să cadă pe podele
Ca să descopăr că sub ele...
Nu mai sânt!
Şi-aş vrea ca să-ncetez să mă mai caut,
Căci m-am pierdut pe când încă eram
O tulbure şi vagă amintire
A unei umbre, pală licărire,
Un abur desenat pe geam...
Şi-apoi, asemeni unui vas din templu
Umplut cu undelemnul cel mai fin,
Aş vrea ca să mă umpli de iubire
Şi să mă regăsesc într-o sclipire
De divin!
NUMAI DUMNEZEU NE POATE PUNE IN INIMA ADEVARATA IUBIRE !!!