De ce alergi... alergi întruna
Nu ştii că fără Dumnezeu
Nimic nu eşti... nimic sub soare
De nu te ia pe braţul Său?
De ce tot strângi şi strângi averi?
Ce faci cu ele? Oare ştii
Că n-ai să iei nimic cu tine
Când vei pleca în veşnicii?
În graba ta te lupţi cu timpul
Şi parcă nu îţi mai ajunge!
Aduni bănuţ peste bănuţ
Dar sufletul în taină-ţi plânge
Căci e în el un dor ascuns
Un dor de pace... dor de cer
De-o caldă, dulce-mbrăţişare
În traiul tău cel efemer
Şi totuşi când se-arată zorii
Porneşti să lupţi cu mori de vânt
Iar seara, când te-ntorci acasă
Ţi-e gândul gol şi trupul frânt
Şi uiţi să te apleci în rugă
Şi uiţi spre ceruri să priveşti
De parcă viaţa ta-i o fugă
Şi nu mai ierţi şi nu iubeşti!
O, suflet drag... mă-ndrept spre tine
Cu-aceste gânduri şi îţi scriu
Pe-o frunză ce-a uitat să cadă
Acum, cât nu e prea târziu:
Îndreaptă-ţi către cer privirea
Şi caută-L doar pe Dumnezeu
Iar dacă singur n-ai să poţi,
Am să te-ajut... prin versul meu!

Vulcan-22-11-2022
Mary