Gânduri ce plâng...

Sunt gânduri ce plâng în mine
când văd splendoarea României
ce a fost distrusă
până la declinarea suveranității:
-De ce-mi plângeau înaintea zorilor
când covorul de frunze era scăldat de ploaie,
de ce simțeam strigătul tristeții,
când pomii-și îmbrățișau disperați crengile
care plângeau frunze de aur,
de ce înainte să fi ascultat ultimele știri
aș fi vrut să adun straiele românești
ce îmbracă femeile românce
să mi le ascund în sufletul care nu a trădat Țara?
Duc tot ce am înaintea lui Dumnezeu
să ne păzească; doar El mai poate!

Alexandrina Tulics, noiembrie 2022- Delafield