Îmi e cerul de aramă,
Chiar și norii mi-s de plumb
Căci m-apasă greu, în taină,
Al ispitelor veșmânt.

Soarele, nu mai străluce,
Stelele-și întorc privirea
Iar din cauza fărdelegii,
Am uitat ce-i fericirea.

Domnul nu mai cercetează,
Duhul Sfânt s-a întristat,
Căci în nebunia aprinsă,
Eu pe Domnul l-am uitat.

Mii de ziduri mă-nconjoară,
Sufletu-i prins cutie,
Iar încet, încet m-aseamăn,
Cu o pasăre-n colivie.

Însă vin, smerit la Tine,
Prăbușit la a Ta cruce
Ca tâlharul, plin de lacrimi,
Vreau a Ta împărăție.

Vreau a Ta iertare sfântă,
Vreau să-Ți fiu din nou umil,
Căci în lumea asta mare,
Am fost doar un biet străin.

Domnul încă cercetează,
Duhul Sfânt e bucuros
Căci prin harul Lui cel mare
Eu la Tata m-am întors.

Dă-mi azi inima lui David
Și puterea lui Samson,
În umblarea mea să fiu
Înțelept ca Solomon.

Căci azi mii de Goliați
Mâncă pe poporul Tău,
Însă noi ne bizuim,
Doamne doar pe brațul Tău.

Azi îți mulțumesc Isuse,
M-ai primit așa cum sunt,
Iar păcatele-ndurate
Sunt iertate prin Cuvânt.

O, Isuse dă-mi putere,
Ca de-acum in viața mea,
Să trăiesc în curățire,
Până la venirea Ta!