Mă întorc de pe drumurile de jos...
Urc anevoie împiedicându-mă de zdrențele mele
Răvășit în urma luptelor pierdute ieri...
De unde cu mână puternică m-ai scos...
Mă apucaseră toate durerile...
Mă părăsiseră toate puterile...
Mă trădaseră toate gândurile...
Dar Tu ai venit după mine
M-ai luat în palmele Tale
Și m-ai așezat din nou pe același drum
Curat bine marcat de Tine
De pe care încercările vieții
M-au îndepărtat fară milă...
Și am alunecat în gropile deznădejdii
Și am trecut pe lângă atâtea primejdii
În care numai dragostea Ta m-a păzit
Dar n-am văzut și n-am știut
Și așa puțin Ți-am mulțumit...

M-ai adunat ca pe o pulbere, ca pe un colb...
Împrăștiat în câmpul disperării
În palme apă ai luat
Și iar m-ai uns, m-ai modelat
Un alt olar m-ar fi abandonat...
Dar Tu cu atâta iscusință
Vorbindu-mi despre pocăință
Mi-ai prelucrat a mea ființă...
Nu să-i dai forma de la început
Ci ai schimbat natura vasului de lut
Ai prelucrat ființa sufletului meu
Cu asemănare-n Dumnezeu
Să pot să merg la Tatăl meu
În casa vaselor de sus
Ce înaintea mea s-au dus
La locul meu deacol' să potrivesc
Eu n-am cuvinte... Nu găsesc...
Să pot cumva să-Ți mulțumesc

Acum cred că mergi alături de mine
Deși n-aud pașii Tăi așa de aproape...
Dar cred că nu mai e nimic ce ne desparte
Acum nu am ce să mai îmi doresc...
Statornicie și puteri să biruiesc
Și legea dragostei cerești s-o împlinesc
Cum oare să doresc azi altceva
Când Tu-mi pătrezi prezenta Ta
Și de credința ai vrea a-mi încerca
Tu-mi amintești promisiunea:
''Nicicând Eu nu te voi lăsa!"

Cum as putea să-Ți mulțumesc
Cum as putea să-Ți răsplătesc
Tot harul care astăzi îl primesc... ?