Doamne, poruncește!
Doamne, întinde-Ți mâna,
împinge norii ce și-au făcut coliba înaintea ochilor mei,
să nu văd cerul, să nu aud promisiunile Tale!
Scutură-le sacul cu chiciuri și grindina
pe care-l aruncă deasupra feței mele de multe ori...
Suflă-le-n puterea vânturilor ce s-au împrietenit cu norii...
Apoi, șterge cu palma-Ți iertătoare rămășițele lor
și arcuiește soarele ce se ascunde după Tine de atâta vreme...
Deschide tezaurul ceresc
și îmbracă-l în platoșa de aur strălucitor,
să pună pe fugă zdrențele umbrelor furișate în dantelele norilor...
Să cânte ziua cântarea luminii neînvinse de seară și nopți.
-Poruncește și toate vor lua ființă înaintea Ta!
Alexandrina Tulics