Aripi albe

Puțin înainte de plecarea anului,

pene albe și-au întins fețele

să-mi scriu pe ele dorințe pentru anul în care vom intra.

Nu am scris atunci, fiind captivată de albul lor,

bunăvoința de-a mă lăsa să scriu...

Visam azi-noapte că veniseră aripi mari, albe,

în care am recunoscut penele ce mă invitaseră să scriu pe ele...

Au bătut rar, deschizându-se,

îndemnându-mă să scriu, ceea ce ele, parcă știau.

Uimită, am întins mâna să le ating bătaia ușoară,

ca a unei inimi mari, calde, iubitoare de inima mea mică, emoționată.

Era, scris:

" Cu niciun chip n-am să te las, Eu sunt mereu cu tine, îți vin în ajutor'',

și mai scria mult, dar eu, nu mai puteam citi printre mulțumirea lacrimilor.

Mi-au crescut aripi, au rămas sub umerii mei.

Alexandrina Tulics