Cea mai frumoasă limbă este limba mea
Cu cel mai tandru grai și de farmec plină
E ca susurul blând, e ca un licărit de stea
E limba mamei mele, limba mea română.

Sunt foarte multe limbi mărețe pe pământ
Cu statut înalt și de o importanță mare
Dar ca limba mea așa duioasă nu mai sunt
Ea e cânt sublim și dulce de priveghetoare.

Limba mea e ca mirosul cald al pâinii
Ce împrăștie mireasma dorului de țară
E pretutindeni pe unde locuiesc românii
Căci limba ce o avem ne este o comoară.

Ea-i cântul dorului e cel mai dulce grai
Cu ciripit de păsări în zorii dimineții
E poezia inimii cu melodiile la nai
Cum ne-au descris în versurile lor poeții.

Limba noastră toată e numai poezie
E ca picurul miresmei florilor de crini
Este ca mierea dulce, e cânt de ciocârlie
Cu melodii frumoase ascultate de străini.

Limba noastră e graiul dulce românesc
Ce răsună peste tot prin predici și cântări
Ea e dragoste de frați, e dar divin, ceresc
Bogăția noastră plină de binecuvântări.

Limba mea e pulsul inimii ce-mi bate
Cu care îl preamăresc pe Dumnezeul meu
Eu îi mulțumesc în orice clipă pentru toate
Și îi voi cânta oriunde la bine și la greu.

*******