Un om al rugăciunii doresc mereu să fiu,
În rugă să-L proclam pe Domnul meu cel viu,
Umil, supus, smerit, înaintea-I mă proștern,
Iertare cer cu-ardoare, Domnului meu etern!

În dragostea de Tată de mână El mă ia,
Duios și lin mă poartă spre Împărăția Sa,
La El este iertarea să fie de temut,
Comoară-i pacea Sa în al lumii tumult.

Îi laud Sfântul Nume, că-I Domn măreț, suprem,
Ca Pavel și ca Sila, Îl slăvesc doar pe El,
Cuvântul Lui doresc să locuiască-n mine,
Voi preamări pe Domnul, pe Cel ce-mi vrea doar bine!

Cum neclintit Daniel a stat pe Stânca Sa,
Și-ntruna curajos a fost în lupta grea,
Exemplul lui doresc sa îl urmez și eu,
Să nu renunț la luptă, atunci când este greu.

Un slujitor loial, cu zel, cu multă râvnă,
Zi de zi tânjesc, după privirea-I blândă,
Cu inima curată slujind fără cârtire,
Însetat și flămând mai mult, după neprihănire.

Neîncetat ca jertfă, Îi aduc mulțumire,
Și astfel Domnul slavei mi-arată mântuire,
Și azi ca și-n vechime, a Sa putere-I mare,
El a întemeiat pământul, și El rămâne tare!