Mă așez să scriu scrisoare
Către puiul meu; în zare
Mă grăbesc să o trimit,
Să-i trimit un gând timid,
Să-i trimit gândul de bine,
Sentimente de la mine,
Să-i trimit iubirea toată
Într-un vers înfășurată.

Așa-i mama, stă și plânge,
Inima în piept se strânge,
Plânge mult în rugăciune
Și speră într-o minune
Căci copii de-au crescut
Și în lume le-a plăcut,
Au plecat și au uitat
De mama ce i-a înfășat
Și cu drag i-a legănat.

Scriu un vers și-l împletesc
Căci eu multe îmi doresc,
Dar nu este important
Versu-i simplu, nu-i savant,
Nu e important ce scriu
Ci e important ce știu,
Știu că am băieții în lume
Și nu vreau altă minune
Decât să revină acasă
Să avem viață frumoasă.
Emilia Dinescu