Vino Doamne! Mulţi Te strigă din necazuri şi dureri!
Mulţi îşi pun nădejdea-n Tine, Domn al sfintei Mângâieri
Căci sunt vremuri grele Tată... teama sufletul ne frânge
Şi din urmă vin furtuni şi urgia ne ajunge...
Doamne vino şi priveşte... dragostea-i aşa puţină
Şi plâng mame şi bunici şi copii ce-s fără vină
Căci, în fuga după bani au fost Doamne părăsiţi
Şi-acum stau şi se întreabă dacă-au fost sau sunt iubiţi...
Vino Doamne... Sunt războaie şi sunt lipsuri fel de fel
Viaţa trece cu grăbire fără a avea un ţel
Iar durerile sunt multe... bolile nu-şi mai au leac
Iar acei ce ştiu Cuvântul apăsaţi de teamă... tac!
Doamne vino şi ne-atinge... Te coboară la altare
Şi aprinde din cenuşă dragostea înfloritoare!
Reaprinde Doamne focul dragostei de la-nceput
Când doar Tu ne erai Tată, Prieten credincios şi Scut!
Încă nu e prea târziu... încă mai sperăm în Tine
Credem că Te vei întoarce să ştergi lacrimi şi suspine
Şi cu reverenţă Tată pe genunchi ne aplecăm
Şi-Ţi şoptim înfioraţi: Vino Doamne! Te-aşteptăm!

Vulcan-27-11-2022
Mary