Trecut, privesc spre tine și plâng,
O viață de om în mine s-a frânt,
Am inima ruptă în două, pe jumătate,
Trecutul e tot ce acum duc în spate,
Nu pot să te las în trecut, cu trecutul,
Nu știu cum să încep, cu începutul,
De aceea privesc în trecut întruna, mereu,
Trecutul e-n mine, trecutul sunt eu.
Emilia Dinescu